Evenimente

Dialoguri cu dichis: Lucian Boia

Dialoguri cu dichis: Lucian Boia
Muzeul de Artă, Tulcea 05 Jul 2016, 19:00 - 21:00
În luna mai a.c., Asociaţia "În Exil" m-a invitat să particip la evenimentul organizat, la Tulcea, pe 5 iulie, intitulat, « Dialoguri cu dichis ». Am acceptat cu plăcere şi curiozitate să iau parte la această întâlnire cu cititorii interesaţi de opera mea şi vin cu dorinţa şi speranţa unui schimb de idei pe cât de agreabil pe atât de interesant.
Lucian Boia

Începând din 27 Iunie 2016, bilete pentru eveniment se găsesc la toţi membrii Asociaţiei Culturale "în Exil": Cristina Dinu, Cristian Antonescu, Marian Ene, Ştefan Caraman şi Petru Ţincoca. De asemenea, puteţi face rezervări la adresa kaos.moon@yahoo.com ori la telefon 0722/548.289 (Ştefan Caraman).

Preţul unui bilet este de 40 de lei, iar elevii şi studenţii beneficiază de reducere de 50%.

Dialoguri cu dichis: Cristian Tudor Popescu

Dialoguri cu dichis: Cristian Tudor Popescu
Muzeul de Artă, Tulcea 03 May 2016, 19:00 - 21:00
Eu am fost şi rămân scriitor.
Cristian Tudor Popescu

La invitaţia Asociaţiei Culturale în Exil, scriitorul şi publicistul Cristian Tudor Popescu a luat parte la o întâlnire cu tulcenii, fiind cel care deschide suita de manifestări „Dialoguri cu dichis”. În baza parteneriatului asociaţiei cu Institutul de Cercetări Eco – Muzeale „Gavrilă Simion”, prin Complexul Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord - Dobrogean, reuniunea a avut loc la parterul Muzeului de Artă.

La invitaţia Asociaţiei Culturale în Exil, scriitorul şi publicistul Cristian Tudor Popescu a luat parte la o întâlnire cu tulcenii, fiind cel care deschide suita de manifestări „Dialoguri cu dichis”. În baza parteneriatului asociaţiei cu Institutul de Cercetări Eco – Muzeale „Gavrilă Simion”, prin Complexul Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord - Dobrogean, reuniunea a avut loc la parterul Muzeului de Artă.

Redăm în continuare cuvintele cu care oaspetele a deschis seara:

„Bună seara, stimate tulcence, stimaţi tulceni! Mă bucur să mă aflu aici, cu dumneavoastră, … în Exil, datorită domnului Ştefan Caraman. Adică, dacă n-am putut să plec în anii ’80 în America, acum sunt şi eu, în sfârşit, în exil. La Tulcea. Am mai fost acum zece ani aici. Prima diferenţă pe care o sesizez ţine de peşte. Am ajuns atunci la un hotel din Deltă, unde ni s-a servit un proaspăt dezgheţat «şalău de supermarket». Deosebire mare faţă de peştele acesta de azi, când crapul din borş sărea la mine!

Înainte de întâlnirea noastră, într-un timp scurt, am apucat să văd două lucruri care m-au bucurat mult: să văd o construcţie ceauşistă care funcţionează (mă bucur mereu să văd aşa ceva!), Şantierul Naval din Tulcea, şi încă la parametri maximi (se poate, deci!), şi acest uluitor Muzeu de Artă. Nici nu ştiam că există aşa ceva la dumneavoastră sau că pot fi admiraţi aici Petraşcu, Şirato, Irimescu, Baba, Brauner… Toată floarea artei plastice româneşti se găseşte aici, în muzeul dumneavoastră! O minunăţie!

Dumneavoastră mă cunoaşteţi, în mare măsură, de la televizor. Aşa mi se-ntâmplă: cineva mă opreşte şi-mi spune că mă ştie de la televizor. Uneori, asta sună ca şi cum aş fi comis o infracţiune: din momentul acela, adică, suntem complici. Ca şi cum mi-ar spune: «Te-am văzut cu nevasta lui Ionescu! Nu mai poţi scăpa de mine, că te am la mână, te-am văzut la televizor!».

Referitor la ceea ce urmează, în anumite cazuri mi se solicită soluţii în procese cu soţia, cu terenul, cu vărul, cu administraţia financiară. Mai sunt şi cazuri în care, dacă răspund că nu sunt avocat, mi se răspunde: «Ei, nu vrei, dom’ le!». De asemenea, se întâmplă să mi se ceară autografe, dar, în cele mai multe cazuri, ar trebui să le dau pe aer, cu o rază laser, căci omul nu are nici carte, nici blocnotes, nici pix… În astfel de situaţii, eu am prostul gust să întreb: «Bine, vă dau un autograf, dar cine sunt eu?». Cam în patru cazuri din zece, nu ştie cine sunt, dar m-a văzut la televizor şi mă admiră mult! În altă situaţii, iar nu rămân filosof, nu tac şi mai pun o întrebare celor care ştiu, totuşi, cum mă cheamă: «Dacă mă admiraţi atât de mult, puteţi să-mi spuneţi o frază, o propoziţie, o conjuncţie, o virgulă din ce-am scris sau, măcar, din ce-am spus?». Aici e jale mare. În sfârşit, a treia întrebare (la care câteodată nici dumneavoastră, nici eu nu vrem să ştim răspunsul) este: »În afară de mine, pe cine din peisaj mai admiraţi?»...

Pentru că sunt acest personaj de televizor, pentru că eu sunt… prea multe lucruri – mi s-a reproşat că mă ocup şi de cinema, şi de tenis, şi de politică -, vă voi prezenta cine sunt eu înainte de toate astea. Ce am fost înainte de a fi tot ce v-am spus.

Eu am fost şi rămân scriitor. Sunt un animal născut cu pixu-n dinţi. Pe celelalte le-am inventat pe parcurs. Cu gazetăria n-am avut nicio treabă, a trebuit să-mi inventez calităţi de gazetar…”.

Cristian Tudor Popescu a citit apoi trei proze scurte ale sale, iar lunga discuţie care a urmat nu s-a mărginit la literatură.

”Poezia pe stradă”

Piaţa Civică, Tulcea 19 Mar 2016, 10:00 - 16:00

În cursul dimineţii de sâmbătă, 19 martie, membrii Asociaţiei Culturale în Exil s-au aflat în Piaţa Civică din municipiu, unde, laolaltă cu tineri voluntari, i-au invitat pe tulceni să serbeze în avans Ziua Internaţională a Poeziei.

În cursul dimineţii de sâmbătă, 19 martie, membrii Asociaţiei Culturale în Exil s-au aflat în Piaţa Civică din municipiu, unde, laolaltă cu tineri voluntari, i-au invitat pe tulceni să serbeze în avans Ziua Internaţională a Poeziei.

În cinci puncte grupate în centrul spaţiului public, organizatorii i-au ”îmbiat” pe trecători să-şi aducă aminte de poezie şi să scrie versuri preferate sau poeme favorite. Ceea ce s-a şi întâmplat, printre cei care au dat curs invitaţiilor fiind Mihai Marinache, profesor de limba şi literatura română, Marcian Petrescu şi Florin Giuglea, membrii trupei de blues „StoryTellers” (ce concertase în ajun la Casa Avramide), sau Mihail Stelian, ani de-a rândul director al Casei de Cultură Isaccea.

Începând cu seara zilei de 18 martie, pe panoul electronic al Consiliului Judeţean au rulat, între orele 18.00 şi 22.00, poezii selectate de membrii fondatori ai Asociaţiei Culturale în Exil. Tot pentru marcarea Zilei Internaţionale a Poeziei – ce se sărbătoreşte pe 21 martie –, în autobuzele şi staţiile S.C. Transurb S.A Tulcea au fost aplicate autocolante cu versuri ale unor poeţi români reprezentativi.

Asociaţia Culturală în Exil mulţumeşte autorităţilor administraţiei publice locale – Consiliul Judeţean şi Primăria Municipiului Tulcea – pentru susţinerea acțiunii culturale! De asemenea, mulţumeşte voluntarilor Asociaţiei Centrul European pentru Diversitate – Centrul EUdivers, precum şi liceenilor cenaclurilor literare „Aspiraţii”, al Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” şi „Negru pe alb”, al Liceului Teoretic „Grigore Moisil”, fără de dăruirea cărora manifestarea nu ar fi avut impactul scontat!

Acţiunea „Poezia pe stradă” a fost generată de un concept al Claudiei Dinu, studentă la Universitatea Babeş – Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative și ale Comunicării.

Date fiind atât efectul evenimentului de sâmbătă, cât şi colaborarea ireproşabilă cu autorităţile administraţiei publice locale, Asociaţia Culturală în Exil intenţionează să imprime un caracter periodic manifestărilor de popularizare a producţiilor literare româneşti.

CONCERT STORYTELLERS

CONCERT STORYTELLERS
Casa Avramide, Tulcea 18 Mar 2016, 19:00 - 21:00

Un concert deosebit la Casa Avramide, invitaţii Asociaţiei Culturale în Exil fiind trupa de blues Storytellers – Marcian Petrescu (muzicuţă, voce) & Florin Giuglea (chitară, voce). Au cântat și ne-au încântat cu muzici şi poveşti din istoria blues-ului.

Povestim în toată ţara dintr-ale blues-ului

(Interviu cu Marcian Popescu şi Florin Giuglea, componenţii trupei de blues StoryTellers)

Reporter: StoryTellers, pentru a doua oară la Tulcea în câteva luni. Prima oară aţi cântat la doi paşi, outdoor, cu succes; a doua, aici, indoor. Ce diferenţă de percepţie este, de repertoriu?

Marcian Petrescu: Din punctul meu de vedere, e o diferenţă destul de mare. Pentru că s-a simţit că lumea a stat aici ca într-o sală de spectacole. Afară, la festival, a fost o mult mai mare libertate; îţi dai seama, de când a intrat în vigoare şi legea asta cu… duhănitul, lumea e un pic mai stresată, aşa. E mai complicat aici: şi aşezarea scaunelor a fost ca-ntr-o sală de spectacole, nefiind mese, nemaiputându-se fuma. E o altă treabă! A fost ca la un spectacol, să zicem, de muzică clasică. Lumea a stat frumos şi a ascultat.

Florin Giuglea: Pe de altă parte, dacă ne întrebi pe noi, Casa Avramide impune un standard înalt. Cu proiectul nostru – „StoryTellers” – ne plimbăm prin toată ţara. „Povestitorii”, în limba română. Noi mergem şi povestim prin toată ţara dintr-ale blues-ului.

Rep.: Dar, aţi spus-o chiar voi, variaţi repertoriul…

F. G.: … îl adaptăm, sigur că da, fiindcă artişti ca noi, când sunt pe scenă,adaptează la oameni, la reacţiile lor, la semnele de pe feţele lor.

Rep.: Rezonaţi.

F. G.: Da. Aici, la Tulcea, de pildă, e un public – hai să nu-i spun virgin! – foarte dornic de spectacol. Nu ştiu dacă se întâmplă multe spectacole. Publicul nu-i saturat, am sesizat în seara asta. Şi ar trebui să i se ofere mai mult.

Rep.: Aţi cântat în multe cluburi. Să presupunem că acesta este un club, deşi e un spaţiu expoziţional. Cum v-aţi simţit? (Nu-i o întrebare de alint!)

M. P.: Locul este foarte frumos. Eu am auzit de multe ori de

Rep.: Acustica?

M. P.: Foarte

F. G.: Foarte bună.

M. P.: E o casă veche! Boltită în piatră şi nu sunt multe suprafeţe din alea enervante, de sticlă sau de mai ştiu eu ce, să-nceapă să buhăie… A fost foarte bine! Mai e un aspect aici legat de reacţia publicului: câteodată, şi noi suntem surprinşi de oamenii pe care-i întâlnim şi de felul în care reacţionează. De foarte multe ori, cine ne-a urmărit în mai multe locuri a constatat că noi nu cântăm piesele astea ca să le cântăm tot timpul la fel, notă cu notă. Şi, cum spune americanul, „we both have a real surprise”, adică nu ne aşteptăm nici noi! Eu, de exemplu, ştiu foarte bine ce fac la anumite piese: în seara asta am cântat nişte chestii pe care nu le-am mai cântat până acum; datorită publicului, mi-au venit tot felul de idei. Asta e faza! La acompaniament. Îmi vin tot felul de idei, căci ăsta e tot farmecul muzicii ăsteia: nu e deloc o muzică statică, deşi are la bază doar câteva acorduri nenorocite…

F. G.: Pe mine mă inspiră oamenii: mă uit la un om şi-l văd că zâmbeşte; poate că e fericit, poate că e bucuros. Asta-mi inspiră şi mie stările muzicale. N-aş putea să spun că am repere, căci sunt… mobile: ţine de inspiraţie, pur şi simplu.

M. P.: Că veni vorba despre public – multă lume are impresia că buricul lumii şi al României este Bucureştiul! Nu-i adevărat! Acolo este o superblazare de multe ori, sunt foarte mulţi oameni care tratează aceste concerte aşa, ca pe o… chestie, ca pe un moft…

F. G.: … pentru că li se dă destul de

M. P.: … este o inflaţie de evenimente în Bucureşti. Joi, cu o zi înainte să venim la Tulcea, am cântat cu prietenul meu, Florin Giuglea, în Capitală, sub titulatura „Trenul de noapte”, care-i altă treabă – formulă electrică. Vreau să spun că am cântat într-o locaţie în care n-am mai făcut concerte şi care, culmea!, a reuşit să capaciteze o categorie de public care n-a mai venit până acum la concerte. Şi a fost foarte fain! Depinde de cum îi aduci pe oameni, cum reuşeşti să-i capacitezi… De asta spun: sunt foarte multe evenimente în Bucureşti, este o demenţă…

F. G.: Şi sunt destul de multe şi-n ţară. Din păcate, nu sunt destul de bine promovate. Chiar vorbeam cu Cristian (Antonescu – n.n.) în seara asta şi-i spuneam: Tu ştii că noi am mers la Baia Mare, la un concert, şi organizatorii ne-au spus: „Am auzit că a fost extraordinar de frumos la ”dichis’n’blues”.

Rep.: S-a dus buhul.

F. G.: Le-am răspuns: „Păi, de ce nu veniţi la Tulcea?”. „Păi, mai bine mergem în Germania, că-i aceeaşi distanţă de la Baia Mare!” Dar, pentru un festival atât de frumos sau pentru alte evenimente speciale pentru oraşul Tulcea, să ştii că oamenii ar veni şi din alte părţi. Eu zic că trebuie să promovaţi mai mult lucruri care se întâmplă în oraşul vostru. Uite, îţi dau un exemplu de eroare de promovare şi de organizare: la Festivalul de jazz & blues de la Bacău, anul trecut, unul dintre invitaţi a fost… Al Di Meola! N-a ştiut nimeni… Tu ştiai?

Rep.: Nu.

F. G.: Nici eu nu ştiam, am aflat după o lună!

M. P.: Din păcate, şi promovarea a fost proastă, iar organizarea, în ansamblu, a fost un dezastru major, din foarte multe puncte… Ideea este că, iată, concertul din seara asta a fost organizat cum trebuie; nu ştiu cum aţi făcut, cine s-a ocupat, cum s-a dus vestea, dar oamenii au venit!

F. G.: Aveţi un loc foarte bun aici, un public care nevoie de spectacol. De muzică, de teatru, improvizaţie, expoziţie… Artişti din Bucureşti, din Iaşi, din Cluj etc., care pot veni. Care sunt în Tulcea.

Rep.: De ce se (mai) caută blues-ul?

M. P.: Pentru că este o alternativă extrem de viabilă la toată inflaţia asta de muzică sintetică, făcută de computere… Mulţi spun că muzica aia „se cere”. Eu merg pe altă idee, anume că oamenii consumă ce li se oferă, ce li se promovează, ce li se bagă pe gât. În avalanşa asta de muzică sintetică, asta care n-are nimic uman, n-are emoţie, în momentul în care vii – indiferent că suntem doi sau patru, cinci – cu blues, aduci un instrument manevrat de un om, nu este un „copy – paste” făcut din „mouse”! Se simte asta: omul transpiră pe scenă, îşi dă duhul acolo… poate că, na!, mai scapă o notă falsă, dar asta înseamnă „live”. Blues e muzică cinstită, nu poate fi cântată cu jumătăţi de măsură decât de ăia care sunt extrem de amatori, dar ăia nici n-au ce căuta pe scenele serioase. Uite: noi am cântat în seara asta numai în engleză; cu „Trenul de noapte” se cântă şi-n română.

F. G.: Nu e valabil numai la blues – la jazz e acelaşi lucru. Eu mă bucur că e o revigorare a acestor genuri în România. E Dobrojazz la Tulcea, e festival de blues & jazz la Suceava, e festival de jazz & blues la Cluj. La Timişoara. La Braşov. Vrei să ştii că-n Bucureşti e numai unul singur, iar acela e destul de manipulat, de manevrat? Ce păcat! Dar uite că-n ţară se întâmplă. Ar trebui un ministru mai responsabil al Culturii, habar n-am, care să se ocupe de promovare un pic!

Rep.: Vă place în provincie?

M. P.: Sigur că da! Multă lume strâmbă din nas, sunt destui oameni în Bucureşti care n-ar fi dispuşi să-şi mute posteriorul nici măcar o sută de kilometri… Nouă ne place să călătorim.

F. G.: Dar asta nu e valabil doar pentru blues, ci şi pentru rock alternativ. Am prieteni care cântă „metal” şi e acelaşi lucru: când se duc în Cluj, parcă sunt în rai! Ştii, cum spune cântecul „You’re big in Japan”: suntem mari într-un loc; când ne întoarcem în Bucureşti, e altă treabă. Probabil din cauză că beneficiază de mai puţin spectacol, lumea e mai interesată, mai curioasă.

Rep.: Dar simţiţi publicul din provincie mai puţin avizat, mai puţin cunoscător?

F. G.: Nici vorbă! Publicu-i public. În artă nu trebuie să fii cunoscător: dacă eşti cunoscător, eşti critic şi judeci cu ochi profesionist! E cam şi cum îl pui pe un profesor de română să citească un roman. Trebuie să fii neavizat, arta trebuie să placă: dacă nu, tu eşti judecătorul acelei arte. Tu, necunoscătorul.

M. P.: Şi mai e o şmecherie – dacă faci muzică pentru muzicanţi, s-ar putea să foarte puţină lume la concerte.

F. G.: La fel, dacă pictezi pentru pictori. La fel, dacă faci teatru pentru oameni de teatru. Nu la asta trebuie să te raportezi.

M. P.: Voi, anul trecut, la Festivalul „dichis’n’blues”, aţi făcut o chestie foarte bună pentru o primă ediţie, din punctul meu de vedere, iar eu am văzut multe festivaluri în ţară. A fost o mare realizare: aţi reuşit să capacitaţi oamenii să vină trei zile de-a rândul! Vine ediţia a doua, vine şi un artist străin, de talie, asta deja e ceva! Am vorbit cu Cristian Antonescu, o să-l ajut pe partea de promovare, cu ajutorul managerului respectivului artist. E un mare pas înainte şi ar fi… genial dacă şi autorităţile locale ar sluji interesul public; s-ar putea ca, în viitor, un asemenea eveniment să atragă bani şi să atragă interes turistic, ceea ce e mare lucru!

Cât despre venirea lui Billy Branch, eu mi-am făcut o parte din datorie. Din păcate, eu am o mare problemă: nu sunt un tip bogat. Dacă eram un nabab, asemenea artişti veneau de foarte mult timp în România! Întâi de toate, acest artist era în Europa; este foarte greu să-i aduci din America. Şi pentru că astfel de întreprinderi merită susţinute.

F. G.: Dacă-ţi aduci aminte, prin 2005 – 2006, am venit aici într-un turneu – eu cântam atunci cu Felicia Filip, soprana – la Tulcea, la Casa Sindicatelor. Mi-am dat seama că-n oraş nu se întâmpla nimic artistic!... Iar acum vin şi văd că-i teatru, e festival de jazz, e festival de blues, se întâmplă evenimente la Casa Avramide. E o surpriză enormă! Sunt oraşe de aceeaşi dimensiune, să spunem, cum e Buzău (de unde sunt eu de loc, deşi locuiesc în Bucureşti; iar Marcian e din Oneşti), unde nu se-ntâmplă nimic. Dar e şi Bârladul, e şi Vasluiul, e şi Bacăul.

Rep.: Aţi pus pe harta voastră afectivă un steguleţ şi-n dreptul Tulcei?

F. G.: În mod clar! Am vorbit tuturor şi de Casa Avramide, şi de oamenii care organizează aici festivaluri.

M. P.: Eu, unul, când văd ceva prost organizat, spun. Vreau să revin la ideea cu Billy Branch: am o relaţie privilegiată cu o serie de artişti americani cu care am cântat, pe care i-am cunoscut, pe care-i am pe albumele mele. Toate conexiunile astea – şi cu patronii unor case de discuri, cum ar fi „Alligator Records”, din Chicago, care a făcut istorie în ultimii 50 de ani! – eu le-am pus cap la cap şi m-am gândit să le folosesc nu în interesul meu. Dacă e să mor mâine, ştiu că am colaborat cu doi oameni şi au rămas nişte dovezi. Dar m-am gândit că e păcat că nu se-ntâmplă nimic decât dacă e un dement ca mine – că-s ţicnit; puteam sta liniştit, să nu mă leg la cap… – şi dacă sunt nişte oameni inimoşi, precum Cristian Antonescu şi tot colectivul care vă ocupaţi de coordonarea Festivalului „dichis’n’blues”. De ce să nu ajut? Altceva este când vorbeşte un muzician cu un alt muzician, având nişte conexiuni, şi poate altfel intermedia ca să se ajungă la o înţelegere scrisă reciproc avantajoasă. Ei, Billy Branch are un alt avantaj: el a fost foarte ataşat de Europa de Est. Puţină lume ştie că el a scris în 1978 o piesă care se numeşte „Tear down the Berlin Wall”, inspirată de vorbele lui John Fitzgerald Kennedy. A fost în foarte multe ţări şi a spus: Eu în România nu am fost niciodată! Ei, o să vii acum şi o să cânţi în Deltă! Dacă-ţi place, o să spui şi altora. Plus că el este o ultimă verigă: nu este un muzician terminat. Nu! Este foarte verde, foarte viu, foarte actual: acum doi ani a scos un album genial, foarte modern – „Blues Shock”. Dar este o ultimă verigă între generaţia de aur din anii ’50-’60 – Little Walter, Big Walter Smith, Willie Dixon, Muddy Waters, Junior Wells – şi valul de acum. I-a cunoscut pe toţi, apare pe 200 de albume! Este sănătos, face sport, nu e un muzician decrepit care să fie o palidă umbră a ceea ce a fost pe vremuri! Va fi, într-adevăr, o mare experienţă: eu voi face tot posibilul să ajut şi să promovăm festivalul astfel încât să fie un mare „happening”, să nu treacă la „şi altele”…

F. G.: Acel om deja nu mai vine în necunoscut. Are recunoaştere. Are recomandări.

M. P.: Să nu uit! Colegul şi prietenul meu, co – fondatorul acestui proiect, Florin Giuglea, pe lângă faptul că activează în proiectul cvasi – acustic şi care e un hobby pentru amândoi, urmează „să taie moţul” unei cariere solo…

F. G.: … pe care o mult aştept, ca să spun aşa! Urmează să lansez un album solo, la care lucrez de un an şi pe care l-am documentat foarte bine călătorind în Statele Unite printr-o grămadă de locuri. Am fost prin Delta Mississippi, prin Texas, prin New Orleans, prin Clarksdale Mississippi, prin Memphis, Tennessee… Am fost prin studiourile „Sun Records”, unde s-au tras albumele lui Elvis Presley sau ale lui Johnny Cash, doar ca să calc pe unde au trecut aceştia… Pe 5 aprilie voi lansa acest album, la „Clubul Ţăranului”, în Bucureşti, album care se numeşte „Invitation to the Blues”.

Balul Crăciunului

Balul Crăciunului
Hotel Delta ****, Tulcea 19 Dec 2015, 19:00 - 23:00

O inițiativă de strângere de fonduri cu scop umanitar, adresată copiilor din Centrul maternal Sf. Maria Tulcea și elevilor Clubului sportiv Atletic Chilia Veche, desfășurată la Hotel Delta.

Înainte de Crăciunul 2015, mai exact într-o sâmbătă, pe 19 decembrie, membrii Asociaţiei Culturale în Exil împreună cu prietenii şi-au dat întâlnire la Hotel Delta **** pentru o reuniune cu scop caritabil.

Invitații serii au fost trupa „DeltaBlues Band” (Sorin Terinte – pian, Marian Ene – percuţie, Dan „Bebe” Nica – chitară bas) și cunoscutul muzicuţist Cătălin Tzetze Rădulescu, cunoscuți tulcenilor de la festivalul ”dichis’n’Blues 2015”.

Un alt moment mult așteptat al serii a fost vizionarea „making of”-ului Festivalului „dichis’n’blues 2015”, urmat apoi de licitația organizată cu obiecte din colecțiile personale ale domnilor: Cristian Antonescu, Ștefan Caraman, Marian Ene, Bogdan Ene, Eugen Barău, Cătălin Tzetze, Sorin Terinte, Petru Țincoca.

Fondurile, obţinute în urma licitaţiei şi din contribuţiile personale ale participanților, au fost destinate copiilor din Centrul Maternal Tulcea și elevilor sportivi din cadrul Asociaţiei Club Sportiv „Atletic” Chilia Veche.

În complicitate cu Moș Crăciun, pe 22 decembrie, la Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării, 14 din cei 18 copilași ai Centrului Maternal Tulcea au primit din mâinile Moșului ceea ce îi ceruseră în scrisorele trimise cu ceva timp în urmă, după care au vizitat muzeul împreună cu acesta. Elevilor sportivi chilieni le-au fost pregătite dulciuri și echipamente complete pentru sport.

În această acțiune umanitară, alături de membrii asociației au fost S.N.P.P.C. – Biroul Executiv Teritorial – din Poliţia de Frontieră Tulcea, S.C. Fraher SRL Tulcea, Editura ALL București, Liviu Dimitriu și grupul său de prieteni.

Concertul de cameră ”Salut d’amour”

Concertul de cameră ”Salut d’amour”
Casa Avramide, Tulcea 19 Nov 2015, 18:00 - 20:00

Eveniment susținut de trio-ul de coarde format din Răzvan Popescu, Ella Bokor și Sabin Penea.

În elegantul salon al Casei Avramide, publicul tulcean meloman a avut prilejul de a audia un excepţional concert de muzică de cameră, eveniment organizat de Asociația Culturală ”în Exil”, în parteneriat cu ICEM Tulcea. Trio-ul de coarde, format din tinerii artişti Sabin Penea (vioară) și Ella Bokor (violoncel) – bursieri SoNoRo –, şi reputatul muzician și director al Festivalului SoNoRo, Răzvan Popovici (violă), au încântat publicul printr-o interpretare remarcabilă a repertoriului propus: „Trio de coarde în si bemol major”, D 471, de Franz Schubert, „Trio de coarde în sol major”, op. 9, nr. 1, de Ludwig van Beethoven, „Passacaglia pentru vioară şi violă”, de Johann Halvorsen, după o temă de Georg Friedrich Händel, şi „Salut d’amour” pentru trio de coarde, de Sir Edward Elgar. Concertul a fost cu atât mai agreabil cu cât fiecare moment muzical a fost introdus cu măiestrie de către Răzvan Popovici, aflat pentru a doua oară la Tulcea.

Prima dată a fost o „descoperire extraordinară” să cânte în Casa Avramide, inclusă în „Turneul SoNoRo Conac” din 2012, dedicat caselor de patrimoniu, conacelor, clădirilor importante, emblematice, din patrimoniul arhitectonic românesc, adică acelor edificii care, consideră muzicianul, trebuie să facă parte dintr-un circuit muzical – cultural de cel mai înalt nivel. „Multe dintre acestea, fiind restaurate ireproşabil sau trebuind restaurate, nu şi-au (re)găsit încă menirea. Iar Casa Avramide a fost una dintre descoperirile acestui turneu de acum trei ani. Îi complimentez pe cei care au restaurat-o, pentru că au redat astfel un spaţiu extraordinar oraşului. Iar un oraş nu poate creşte decât prin astfel de spaţii deschise oamenilor. În seara aceasta a fost un exerciţiu de admiraţie. Faţă de precedentul nostru recital aici, publicul a fost de data aceasta mult mai călduros, a fost mai numeros. Ştiţi… muzicienii văd cum ascultă publicul: a fost mai vibrant decât data trecută, am simţit reverberaţiile. Şi liniştea din sală îţi influenţează prestaţia. Iar ce cânţi tu îţi influenţează liniştea…”, a spus după concert Răzvan Popovici, precizând totodată că „Salut d’amour” este practic o emanaţie a Festivalului SoNoRo și nu un concert SoNoRo.

În funcţie de program şi de invitaţie, desigur, muzicienii SoNoRo și-au exprimat dorința de a se întoarce oricând cu plăcere în Tulcea, însă: „... data viitoare vrem neapărat (...) să organizăm şi un concert (cu intrare liberă, bineînţeles) pentru elevi, fiind evident că la un concert privat nu au acces. Sincer, nu ne-a venit ideea: mâine am fi cântat cu cea mai mare plăcere în faţa elevilor! Pentru ei este crucial să asculte muzicieni buni, muzicieni de succes, muzică bună. Live!”. Un motiv în plus ca Tulcea să aştepte următorul concert al virtuozilor de la SoNoRo!

Recitalul muzical s-a încheiat cu o recepţie oferită de doamna Mihaela Luchian şi S.C. Alcovin – Curtea Regală din Măcin, artiștii invitați întreținându-se cu melomanii tulceni, cu o firească eleganţă.

Festivalul de blues ”dichis’n’blues”

Festivalul de blues ”dichis’n’blues”
Esplanada Casei Avramide, Tulcea 05 Sep 2015, 11:00 - 07 Sep 2015, 23:00

Eveniment în cadrul căruia au performat unele dintre cele mai cunoscute trupe ale blues-ului românesc (Vali Răcilă & Raul Kusak, Nightlosers, Marcian Petrescu, Blues Preachers Project, Soul Serenade, Delta Blues Band) realizând în final unul dintre cele mai nonconformiste și mediatizate evenimente muzicale ce au avut loc în Tulcea.

www.deltablues.ro

Fusion Experiment

Fusion Experiment
Casa Avramide, Tulcea 26 Jul 2015, 19:00 - 23:00

Concert susținut de pianistul Ștefan Lovin și bateristul Marian Ene.

În curtea noptatică, dar încinsă a Casei Avramide, în seara zilei de 26 iulie 2015 a „ieşit în lume” o nouă organizație: Asociaţia Culturală în Exil. Evenimentul a fost unul muzical, intitulat „Fusion Experiment”, aducând la clape pe Ştefan Lovin, la baterie pe Marian Ene, iar pe scaune şi perne, pe prieteni şi consumatorii genului muzical.

La sfârşitul experimentului aplaudat de public, unul dintre membrii fondatori ai asociaţiei, avocatul Cristian Antonescu, a spus că „pentru prima manifestare culturală organizată de «în Exil», eu zic că «Fusion Experiment» este o denumire bună. Titlul, însă, a fost ales de către artişti, ei ştiu mai bine de ce. Intuiesc, totuşi, faptul că e vorba de o colaborare inedită: pian & percuţie, atât!, nu întâlneşti la tot pasul... De aici, cu siguranţă, excentricul experiment «fusion», care a sunat foarte bine în faţa unei asistenţe neaşteptat de numeroase”.

Cât despre ce propune Asociaţia în Exil, Antonescu zice că dacă există alte instituţii similare în Tulcea, e foarte bine, „e loc şi nevoie de aşa ceva. Dacă nu, Asociaţia în Exil va da un bun exemplu”. Avocatul afirmă că aici, la noi, nu e piaţă concurenţială, publicul fiind „cam acelaşi şi pare avid. Nu ne vom raporta la alte evenimente, ci le vom construi cu tenacitate pe ale noastre. Vom crea un stil al nostru, cu evenimente de nişă, nu de mare anvergură, dar cu... dichis aparte”.

Că tot veni vorba de „dichis”, în calendarul asociaţiei este programat, în perioada 5 – 7 septembrie, festivalul „dichis'n'Blues. La Tulcea”, eveniment muzical co - finanţat de către Consiliul Judeţean Tulcea, în parteneriat cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” şi Centrul Cultural „Jean Bart” şi sponsorizat de o serie de agenţi economici din Tulcea. „Vor fi trupe serioase, de mare anvergură în genul blues autohton. Cu titlu de exemplu: Vali «Sir Blues» Răcilă & Raul Kusak, NIGHTLOSERS, Călin Grigoriu & Delta Blues Band, un «supergrup», cum l-am numit noi, format din binecunoscuţii Sorin Terinte (pian), Dan «Bebe» Nica (bass) şi Marian Ene (baterie). Muzică bună, lansări de carte, workshop-uri pentru copii şi, imediat după, pentru adulţi, documentare şi degustări de multe alte dichisuri.

Festivalul este, fireşte, la prima ediţie. De la cea de-a doua se vizează a avea anvergură internaţională, cu muzicieni de blues – şi nu numai – din Ungaria, Polonia, Franţa, Germania. Vor urma, treptat, expoziţii de fotografie, proiecţii de filme, întâlniri cu regizori şi scriitori şi, desigur, mici concerte de muzică bună”, a adăugat av. Cristian Antonescu, președintele Asociaţiei Culturale în Exil.

Lansare de carte Petru Țincoca

Festivalul de C’Arte Danubius, Tulcea 19 Jun 2015, 17:00 - 18:00

”Spectator pe scenă. Tulcea culturală”

În cadrul celei de a III-a ediţii a Festivalului de C’Arte Danubius, iunie 2015, Asociația Culturală ”în Exil” a susținut evenimentul prilejuit de lansarea volumului de proză Spectator pe scenă. Tulcea culturală, al cărui autor, Petru Țincoca, jurnalist de profesie, este și membru fondator al asociației. Referitor la această nouă apariție editorială, în prefața pe care o și semnează, scriitorul Ștefan Caraman afirmă: „Nu m-a surprins faptul că Pit (Petru Ţincoca) urmează să scoată un volum, doar m-a bucurat. Pentru că în mulţimea celor care vor bani, succes, putere sau destin fulminant, unul ca Pit face notă discordantă – notă care, de fapt, face muzica. Omul meu a scris cartea altfel. Nu a ales din pomul povestirilor un subiect pe care să-l cioplească deştept şi cinic într-o nouă istorie. Nu s-a ascuns isteţ după o întâmplare vizibilă pe care să o mânuiască precum un păpuşar. Nu s-a etalat profesionist ca atâţi alţi debutanţi cărora li s-a părut mai potrivit să taie de la rădăcină tufa de laur, în loc să o ude şi din când în când să îi culeagă frunzele. Nici măcar. El s-a aşezat cuminte şi răbdător (calitate care lipseşte atât de mult artistului român) în faţa unui puzzle complicat cu mii de piese asemănătoare (dar niciodată identice), la care a potrivit în timp, piesă cu piesă, până la figura coerentă pe care o veţi citi imediat ce veţi trece de acest text. Aş spune şi simpatică”. Evenimentul a fost găzduit de Art Café Casa Avramide.

Pe când nici nu eram...

Dublă lansare de carte Mihai Radu

Casa Avramide, Tulcea 11 Apr 2014, 19:00 - 20:00

”Sebastian, ceilalţi şi-un câine” şi ”Femeile vin de pe Marte, bărbaţii vin de la băut”

Zilele Regalităţii la Tulcea

Teatrul Jean Bart și Casa Avramide, Tulcea 24 May 2014, 10:00 - 26 May 2014, 19:00

Dezvelirea bustului regelui Mihai I al Româniie în Parcul Delta, un concert de jazz, un recital de pian şi o expoziţie de fotografie Teatrul Jean Bart

HUZURBAGIII - Atelier de creaţie pe ape. Cu Public

Tulcea – Dunăre – Canal Mila 36 – Balta Sireasa şi retur 06 Sep 2011, 10:00 - 23:00

Eveniment desfășurat într-un cadru inedit (la bordul unei nave), urmând traseul Tulcea, canal Mila 36, balta Sireasa şi retur. Invitați: poeţii Dan Plesa și Sorin Ghergut, dramaturgul Stefan Caraman, muzicienii Sorin Terinte, Marian Ene, Alain Godon, Paul Prisada, artiștii plastici Eugen Barău, Ion Tițoiu.

Florian Lungu – conferinţa “Umorul în Jazz”

Casa Avramide, Tulcea 26 Oct 2013, 19:00 - 21:00

Susținută de muzicologul Florian Lungu, al cărui nume a devenit sinonim cu jazzul, conferinţa “Umorul în Jazz” include înregistrări video/audio insolite cu Johnny Răducanu, Stanislaw Sojka, Clark Terry, Louis Armstrong, grupul Spike Jones and His City Slikers, Ella Fitzgerald, Fats Waller, Bobby McFerrin, James Morrison, Jackson Sisters și alte nume sonore ale jazz-ului.

professional work by

Image